Universul fara zei În ochii altora mă pierd sub formă de uitare; trebuia, în loc să-i cred, să le cern pe mijloc sare şi-apoi în lacrimile lor tot chipul meu să fie, mereu nemuritor să mă dezvălui mie, căci totu-i suferinţă, dar eu, prin prisma ei, cunosc a mea fiinţă- universul fără zei.
Si-apoi departariViaţa noastră e ca o ţigară, se arde, Sufletul e ca fumul, se duce, Iar casa noastră nu e într-un pachet de ţigări.Avem un altfel de loc, departe, Toţi aleargă, nimeni nu fuge. Ne place să ardem, şi-apoi depărtări.
IntimitateLăsaţi-mă să dorm să-mi simt perna sub cap simt ochii plini de somn. lăsaţi-mă să scapde tâmplele ce dor să simt c-am fost creat cu darul visător. lăsaţi-mă în patcând trupul este greu de nici nu îl mai ştiu aş vrea în somnul meu să mă lăsaţi să scriu.
Un ceasS-a stins un ceas din viaţa mea Dormind, visând că dorm Că trupul meu e-atât de greu, Iar golul visului enorm.Cădeam dar, cine naiba mai ştia Căzând să înţeleagă Că trupul lui căzut şi mort De golul visului se leagă?Iar jos acolo, undeva, Când somnul m-a răpus, S-a stins un ceas din viaţa mea Şi clipele s-au dus.
Jurnal VIUn început de toamnă grabnică şi totul în ascunzişurile minţii mele. Doi tineri se plimba in jurul lacului Circului. -Nu-ţi fie frică, n-ai atins niciodată unul? -Nu, spuse intorcandu-si capul de la un porumbel.-Dacă nu-ţi plac am sa-i indepartez de tine. Şu! porumbel rău! zâmbim, iar pasarea se inalta traversand lacul.Iarăşi tremur. Ne oprim din loc în loc şi ne ţinem în braţe. Privim undele lacului, ploaia, raţele. Amestecăm zâmbetul cu ele. Mă uit peste lac, copacii răsturnaţi şi norii ale
Apel la renasterePentru ca acolo este poarta spre lumea de jos unde tenebrele lumii s-au strans intr-un loc. Intr-o zi vor izbucni ca un vulcan fierbinte inghitind in propria lava sufletele ignorante si slabe. Traim intr-o lume de semne cand zeii cei vechi devin povesti de adormit copii. Iata cum noua generatie creste in sanul simbolismului pagan strabatut de credinte stravechi si oculte. Dar cine sunt zeii cei vechi? Ei sunt cei in care oamenii au crezut cu mii de ani in urma actualei desacralizari. Sunt aceiasi, de-a lungul timpului doar numele li s-au schimbat. De fapt sunt parti din om, sunt idealuri, suntem noi. In ziua de astazi acesti zei sunt de neg
Carnaval in haine negreIeri mi-a murit mama. Marti am sa ma duc la inmormantare cu Liza si i-am spus cand am citit scrisoarea ca nu vom sta prea mult. Spunea ca a fost gasita intinsa pe palierul blocului, probabil s-a impiedicat de baston si a cazut pe scara. Mai jos cu cateva randuri citeam urmatoarele:“Nu pot masura in cuvinte mahnirea pierderii mamei tale si mai presus de toate nesansa ei de a-ti arata toata iubirea. Sincere condoleante, Camelia.” Am schitat un suras necuvenit plimbandu-mi ochii pe acea pagina, iar daca altcineva in afara de Liza m-ar fi vazut s-ar fi inchinat. M-a luat de mana si am mers pe balcon. Am savurat cafeaua de dimineat
Jurnal IUn val de intuneric s-a napustit asupra ferestrei mele intepata de varfuri de ace galbene si rosii. Deasupra pamantului sta spanzurata luna cu o rana de sange. Am cerut un teac de hartie si ceva de scris. Chiar in timp ce scriu aceste cuvinte femeia imbracata in alb a iesit pe usa nu inainte sa-mi fi pus pe tava medicatia si un pahar cu apa. Stelele se pierd printre straturile tot mai profunde ale noptii. Pleoapele imi sunt grele, dar nu vreau sa adorm, simtind parca o pierdere colosala in fata acestei clipe. As putea trai un destin nesfarsit in lumea de dincolo de gene si tot ce-as putea scrie in aceste pagini sunt lucruri care se cunosc. Re
Sta.sh
