Sfarsitul lumii e vazut adesea ca un final general ce cuprinde intreaga omenire. Vazut ca ceva personal, la nivelul individului, ar capata mai multa insemnatate. Sfarsitul lumii reprezinta moartea individului, aceste din urma fiind egal cu universul, asa cum si l-a creat. Acest univers particular este unul subiectiv, incarcat de sentimente, stari sufletesti, idei umane, teorii etc. Sunt atatea realitati subiective cate capete exista pe lumea asta care sa fabrice materia bruta din jur. Fiecare din acestea este diferita de alta. De aici diversitatea.

Realitatea obiectiva reprezinta suma spatiilor libere dintre toate realitatile subiective. Ea este punctul originar, neincarcat de valori efemere. Nimeni nu a atins-o si putini au ravnit s-o atinga. Cine doreste moartea?

In anii de maturitate poetul scria:

<sub>Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei 'nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Până-n fund băui voluptatea morţii
Ne-ndurătoare.</sub>


Un citat dintr-o evanghelie gnostica prezent si in Ritualul de Eliphas Levi:

_{"Adevarul care se cunoaste este gandirea vie.
Adevarul este gandirea inlauntrul ei; gandirea formulata este cuvantul.
Cand gandirea eterna a cautat o forma, ea a rostit: "Sa se faca lumina."
Or, gandirea care vorbeste este chiar Verbul; si verbul spune: "Sa se faca lumina!" pentru ca verbul insusi este lumina spiritelor.
Lumina increata, care este Verbul divin, straluceste pentru ca vrea sa fie vazuta; si cand spune: "Sa se faca lumina!", ea ordona ochilor sa se deschida si creeaza inteligentele.
Or, inteligenta pe care Dumnezeu a creat-o cu suflul gurii lui, ca pe o stea dezlipita de pe cer, lua forma unui inger superb si cerul il saluta cu numele de Lucifer. Inteligenta se trezi si se intelese imediat pe sine auzind cuvantul verbului: "Sa se faca lumina!" Ea se simti libera, pentru ca Dumnezeu ii poruncise sa fie; si ea raspunse, ridicand capul si intinzand aripile:
-Nu voi mai fi servitutea!
-Vei fi deci durerea? ii spuse vocea increata.
-Voi fi Libertatea! ii raspunse Lumina.
-Orgoliul te va seduce, relua vocea suprema si vei da nastere mortii.
-Am nevoie sa lupt impotriva mortii pentru a cuceri viata, adauga lumina creata.
Dumnezeu dadu drumul atunci firului splendorii care-l tinea legat pe inger de el si-l privi disparand in spatii, brazdandu-le cu slava lui si-i placu acest fiu al gandirii sale si, surazand cu un inefabil suras, zicandu-si pentru sine:
"Cat e de frumoasa lumina!"}







MEMBER OF: