Lestatis

 În ochii altora mă pierd sub formă de uitare; trebuia, în loc să-i cred, să le cern pe mijloc sare şi-apoi în lacrimile lor tot chipul meu să fie, mereu nemuritor   să mă dezvălui mie, căci totu-i suferinţă, dar eu, prin prisma ei, cunosc a mea fiinţă- universul fără zei.

Un început de toamnă grabnică şi totul în ascunzişurile minţii mele. Doi tineri se plimba in jurul lacului Circului. -Nu-ţi fie frică, n-ai atins niciodată unul? -Nu, spuse intorcandu-si capul de la un porumbel. -Dacă nu-ţi plac am sa-i indepartez de tine. Şu! porumbel rău! zâmbim, iar pasarea se inalta traversand lacul. Iarăşi tremur. Ne oprim din loc în loc şi ne ţinem în braţe. Privim undele lacului, ploaia, raţele. Amestecăm zâmbetul cu ele. Mă uit peste lac, copacii răsturnaţi şi norii ale